"Wayne Dyer, unul dintre liderii laturii spirituale a pietei dezvoltarii personale vorbeste in cartea lui, Your Erroneous Zones (Zonele tale eronate) despre doi factori extrem de nocivi care ne afecteaza viata de zi cu zi : grijile sisentimentul de vinovatie. De fapt, el vorbeste despre multe lucruri in cartea lui (pe care v-o recomand cu caldura), insa eu vreau sa discut deocamdata despre una dintre cele doua stari, pe care le consider foarte toxice.
Grijile sunt legate de viitor (nu ai cum sa te ingrijorezi in legatura cu un lucru pe care l-ai lasat in urma) iar vinovatia si regretul sunt legate de trecut (iti pare rau si te simti vinovat pentru ceea ce s-a intamplat inainte de momentul prezent).
Chestiile astea doua ne macina pe multi dintre noi si ne consuma o parte destul de importanta din energie, resurse si timp. Si e pacat. Daca reusim sa ne eliberam macar partial de ele, veti vedea ce impact va avea asta asupra calitatii vietii.
Astazi discutam despre vinovatie.
Vinovatia
Dincolo de faptul ca este un sentiment nociv, vinovatia este si una dintre cele mai comune arme de manipulare emotionala. Din pacate, este folosita mult prea des, mai ales in educarea copiilor. Lumea a observat ca e foarte eficienta pentru a mobiliza pe cineva…numai ca ea aduce si efecte secundare nedorite uneori. Exista adulti care au si acum sechele din copilarie datorate vinovatiei care le-a fost plasata pe umeri – pentru fiecare examen picat, pentru “prostioara” mica si asa mai departe.
Vinovatia consuma foarte mult din resursele pe care le avem la dispozitie. Dyer il considera un sentiment totalmente inutil, si spune ca nu trebuie sa fii imobilizat in prezent de un lucru care s-a petrecut in trecut. Eu nu sunt chiar 100% de acord cu partea cu inutilitatea, dar fiecare cu parerea lui.
Dyer sustine ca in momentul in care te simti vinovat e ca si cum ti-ai zice „nu sunt in stare sa [...]” / „nu sunt demn(a) de [...]”, „nu merit sa [...]”, lucru care iti afecteaza imaginea de sine.
Cateva exemple:
Poveste reala de la cineva apropiat: „Cand eram copil, stiti cum ma obligau pe mine parintii sa mananc supa? Aveam o farfuriuta cu un pitic desenat pe fund, si-mi spuneau ca daca nu mananc tot, se ineaca piticul si moare! (E pe bune povestea!) De multe ori mancam in graba, doar ca sa salvez saracul pitic de la inec – nu pentru ca mi-era foame sau ca mi-ar fi placut supa. Doar ca o data, cand mi-era rau si parintii nu voiau sa ma inteleaga ca nu mai pot, m-am oprit si am zis „Sa se inece, eu chiar nu mai pot!”. De-atunci am scapat de tirania piticului. La inceput mi-a fost mila de el, ca l-am lasat sa moara ca sa-mi salvez mie bunastrea. Dar mai tarziu am aflat ca fusesem manipulat cu un desen ieftin chinezesc pe o farfurie de portelan…si mi-a trecut si vinovatia.”
Alta poveste: Aveam la un moment dat o cloega care ma placea, si-mi trimitea din cand in cand SMS-uri si e-mail-uri in care ma intreba de vorba. Eu n-o prea inghiteam, si ori nu-i raspundeam, ori ii ziceam ca nu tin neaparat sa vorbim. Cand ii faceam asta, incerca sa para distrusa si-mi reprosa mereu: „De ce nu mi-ai raspuns? Tu stii cum m-ai facut sa ma simt? Tu stii ce e in sufletul meu acum?” In primul rand, oamenii care fac asta sunt groaznici si personal fac tot ce pot ca sa-i evit cu orice pret. Exista o vorba, „dragoste cu sila nu se face”. In primul rand ca nu poti sa fii atat de „distrusa” daca cineva nu-ti raspunde la un e-mail. Dar ce-i si mai important este ca nu poti sa cladesti o relatie doar facandu-l pe celalalt sa se simta vinovat pentru ce simti tu cand nu-ti raspunde la SMS. Cum spuneam in articolele trecute, noi insine suntem responsabili pentru ceea ce simtim. Cred ca fiecare dintre noi cunoaste sau a auzit macar despre un astfel de manipulator emotional. Un exemplu comun sunt adolescentii care se prefac ca se sinucid, sau oamenii care pretind mereu ca sunt nervosi sau tristi doar ca sa atraga atentia celor din jur.
Am citit mai demult intr-o carte de copywriting despre urmatoarea poveste: acum multi ani, intr-o campanie de strangere de fonduri pentru copiii infometati dintr-o tara africana, niste americani s-au hotarat sa exploateze simtul de vinovatie pentru a-si strange banii. Cum au procedat? Au facut niste fluturasi mici pe care i-au pus prin fabrici si pe santiere…pe „lunchbox”-urile muncitorilor. Stiti cutiile acelea in care-si tin muncitorii sandvisurile pe care le mananca in pauza de la pranz. Ei, pe fluturas scria mare: „Pofta buna! Tu ce mananci azi?”. Apoi povestea cu dramatism cum niste copii amarati de pe un continent indepartat nu au ce manca azi si sufera cumplit fara apa si hrana. Copiii aia nu au avut in viata lor sunca presata, asa cum mananci tu acum! Iti mai aratau si o poza cu niste copii somalezi carora li se vedeau toate coastele si incheieturile si apoi te intrebau: n-ai vrea sa donezi 10$?
In primul rand ca masa aia o mancai cu noduri si parca nici nu-ti mai pica asa de bine amarata aia de sunca presata. In al doilea rand, parca-parca iti venea sa dai 10$ ca sa scapi de vinovatia pe care ti-o indusese fluturasul. Punct ochit, punct lovit.
Sa dam cetire unor randuri dintr-o publicatie pentru femei: „Oare de cate ori nu am stat bosumflate numai pentru a obtine ceva? Oare de cate nu am refuzat sa facem ceva numai pentru a folosi asta ca moneda de shimb pentru ceva ce am fi vrut sa obtinem?”
Manipularea prin santaj emotional exista la tot pasul, putem merge pana departe cu exemplele. Daca aveti exemple din viata voastra, puteti sa ni le povestiti si noua mai jos, la comentarii. Motivul pentru care cer asta este ca multi oameni nici nu-si dau seama ca sunt manipulati emotional…si s-ar putea sa recunoasca lucruri din viata lor citind despre altii.
Un ultim exemplu: cunoasteti pe cineva care a picat un examen important (de multe ori e vorba despre examene de admitere la facultate) si chestia asta i-a distrus o perioada buna din viata? Cu toate ca examenul a trecut si rezultatele nu mai pot fi schimbate, oamenii isi petrec luni intregi – cateodata ani intregi – regretand ceva ce s-a consumat de mult. Si in loc sa faca ceva constructiv, se lasa macinati de ganduri inutile si sentimente distructive.
Ce e de facut?
In loc sa ne simtim vinovati si sa regretam lucrurile din trecut, putem pur si simplusa invatam ceva din ele. Ideea este sa nu repetam greselile facute: sa nu ii mai jignim alta data pe oamenii la care tinem, sa nu mai fim egoisti etc. Ba e chiar mai bine asa: daca te simti vinovat si apoi faci aceleasi greseli, cu atat mai rau.
In cazul in care exista in viata noastra oameni care vor sa ne faca sa ne simtim vinovati, trebuie sa ne dezvoltam un minim de imunitate la acest sentiment, si sa invatam sa judecam lucrurile la rece. Acum, daca tot am expus teoria, va puteti folosi cunostintele ca sa va analizati sentimentele data viitoare cand apar si sa faceti ceva mai util cu ele. Data viitoare cand vi se reproseaza ceva,analizati cu grija reprosul si vedeti daca-l meritati sau nu. Uneori primim reprosuri pe care nu le meritam, dar le acceptam pentru ca ne-am facut o obisnuinta din a ne simti vinovati"
Articolele publicate nu-mi apartin
Noi...
...am incetat sa mai existam pentru aceasta lume. Si nu pentru ca am fi ignoranti,sau ne-am gandi de pe acum la apusul Soarelui.Pur si simplu parca refuzam sa mai existam,in aceasta lume atat de dificila.Ne rascolesc amintirile, parca intr-o lege a firii,pentru a exista doar pentru noi?Universul tacut ridicand cele doua brate ale existentei: A fi...sau a nu fi,existam...sau nu existam,vrem...sau nu vrem sa evoluam.Stim doar,ca daca intr-o zi iubirea nu ar mai cunoaste infinitul...am fi doar niste spirite,pregatite pentru vremuri apocaliptice.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu