Odată, un cioban a găsit un pui de leu abia nascut. L-a luat cu el, şi l-a hranit cu lapte de la caprele sale. Puiul crescu printre acestea si dobandi modul de a se deplasa, de a manca si de a bea al acestora. Puiul de leu incepu sa creada ca era o capra adevarata.
Intr-o zi, mergand impreuna cu caprele la liziera padurii, vazu aparand un leu racnind. Caprele speriate au rupt-o la fuga. Leutul s-a pregatit sa faca acelasi lucru. Atunci leul l-a intrebat:
-Hei, prietene, de ce fugi ca o capra? Nu esti leu? Leutul, care fusese crescut cu caprele, a raspuns:
-Ce zici? Nu sunt un leu, sunt o capra. Ma inspaimanti si trebuie sa fug.
Daca a vazut ca leutul nu intelegea, el i-a explicat:
-Chiar sunt de neinteles? Corpolenta mea te sperie? Chiar daca eu sunt mult mai mare decat tine, fata ta seamana cu a mea nu cu a unei capre. Talia ta e la fel de subtire ca a mea. Nu, tu nu semeni cu o capra. Respinge aceasta idee. O capra e o capra si tu esti un leu. Racneste ca mine si-ti vei simti si inima. La aceste cuvinte, leutul incepu sa racneasca Dandu-si seama de adevarata sa natura, animalul incepu sa traiasca asemeni un leu adevarat.
Morala: Ramanem prizonierii impresiei pe care ne-o da aspectul nostru fizic. Trebuie sa intelegem ca nu corpul este adevaratul “Sine”, ci ca sufletul este cel care are resurse infinite. Evitand orice angajament relativ cu viata, am putea dezvolta pe deplin propriile noastre abilitati.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu